Hestia Dezvăluită / Hestia Unveiled Muzica nu contenea să mă chinuie, însă învățasem să-mi fac durerea prietenă și, asftel, să dansez fără oprire, să arunc vălul, să sfidez Sfidarea și în cele din urmă, să-mi întind brațele. The music didn’t cease to torment me but I’ve learned to befriend the pain and thusly to dance without ceasing, to throw away the veil, to defy Defiance and finally, to extend my arms. Ne găsiți și pe Facebook, tot Artonthewall.

Un văl greu, sculptat adânc și dureros în propriul chip, apăsa peste suflarea mea, contura sadic suferința propriei existențe, dincolo de apele Increatului; și cu cât durea mai tare, cu atât mă apropiam mai mult de suprafața Apei. A heavy, deeply and painfully sculpted veil within my image was weighing down my breath, and was sadistically shaping the awe of my own existence, beyond the Waters of The Pre-Existence; and the more it hurt, the closest I reached the Surface of the Water. I was a shadow of a flame, an inverted and blurred reflection in the Waters of the Pre-Existence, and I desired to burst, anew; but I couldn’t yet escape the prison of my own making. Ne găsiți și pe Facebook, pe Instagram sau pe Pinterest.